Feromonii insectelor – feromonii sexuali

Feromoni sexuali

La insecte, precum şi la alte grupe de animale, întâlnirea partenerilor sexuali fiziologic apţi de copulaţie nu se face la întâmplare, ci prin intermediul unor mecanisme complexe de “emisie-recepţie” care permit realizarea unor schimburi de informaţii între indivizi, uneori aflaţi la distanţe destul de mari. Mecanismele chimice de comunicare joaca un rol ecologic foarte important, fiind specifice şi permitând reperarea precisă a partenerilor răspândiţi în mediul înconjurător.
Mecanismele de comunicare dintre indivizii aceleiaşi specii sunt de natură fizică (unde sonore, unde electromagnetice, culoarea etc.) şi de natură chimică, care au o importanţă preponderentă (compuşi chimici).
Feromonii (hormoni purtători de mesaj) sexuali sunt compuşi chimici care mijlocesc atracţia sexuală între indivizii de diferite sexe. Denumirea de feromoni a fost utilizată pentru prima dată, în 1959, de către P. KARLSON şi I. LUSCHER. Prin feromon, în general, se înţelege un compus chimic emis de un individ şi recepţionat de un alt individ din aceeaşi specie, provocând o reacţie specifică individului ce l-a recepţionat.
Feromonii sexuali sunt compuşi biologic activi, care determină atragerea unui sex de celalalt sex, apropierea indivizilor şi tot comportamentul precopulator al acestora. În majoritatea cazurilor, femela este organismul emitent, iar masculul este individul receptant. Există şi cazuri în care rolurile sunt inversate. Dintre insectele la care s-au identificat feromoni sexuali, majoritatea sunt Lepidopterae după care urmează (în ordine descrescândă) ordinele Coleopterae, Hymenopterae, Orthopterae, Dipterae, Isopterae.
Feromonii sexuali produşi de femele au un dublu rol: atât de a atrage masculii aflaţi la distanţă, cât şi de a-i excita la împerechere când au ajuns aproape. Tot feromoni sunt denumiţi şi compuşii chimici produşi de masculi pentru a excita femelele. Aceşti compuşi sunt uneori denumiţi substanţe afrodisiace, deşi aceasta denumire se foloseşte cu precădere la produsele farmaceutice care aţâţă dorinţele venerice la oameni.
Sub aspect chimic, feromonii naturali ai insectelor sunt formaţi, de regulă, dintr-un singur compus chimic, foarte rar din amestecuri de mai mulţi compuşi. În acest ultim caz, specificitatea feromonilor depinde de proporţia diverşilor compuşi luaţi în amestec. Cel mai simplu feromon sexual la insecte este acidul valerianic, produs de femelele viermelui sfredelitor al sfeclei de zahăr, Limonius californicus. Principalii feromoni sexuali ai insectelor sunt prezentati în următorul tabel: